Sub semnul lui Eminescu

Trec epoci şi milenii , vor trece timpurile noastre de nelinişti , dispreţuire , cruzime şi nebunie . Puţinurile acestei lumi se vor schimba , însă cuvintele marelui scriitor vor rămîne veşnice . Va rămâne etern şi acel personaj prezentat de Eminescu , acea fiinţă solitară prin nemarginile sale de gândire – omul de geniu,motivul care a înfrumuseţat literatura romantică şi i-a dat adâncimi de vecie

Accesând legătura de mai jos, veţi descoperi conţinutul unui CD dedicat geniului poetului nepereche.
De ce Eminescu ? Producãtorii au conceput CD-ROM EMINESCU 2000, în asa fel încât sã asigure o perceptie corectã si complexã a diverselor ipostaze ale personalitãtii lui Mihai Eminescu, ultimul mare romantic si unul dintre primii scriitori moderni europeni. Structura proiectului, cuprinzãtoare in ceea ce priveste viata si opera eminescianã, se adreseazã, deopotrivã, specialistilor, precum si celor care, pânã în prezent, le-au cunoscut mai putin. Pentru cã Mihai Eminescu repezintã, în esentã, spiritualitatea româneascã.

Productia de fatã, prezentatã în capitole distincte, oferã publicului un poet de geniu mai aproape de noi prin poezie, prozã sau publicisticã, prin harta cãlãtoriilor si a vieţii sale. Selectii din opera antumã si postumã, fotografii, creatii muzicale si plastice sunt argumente pentru reconstituirea biografiei si impactului operei eminesciene. Un CD-ROM în care il veti descoperi pe Eminescu, rostit si interpretat, vãzut si imaginat în raporturile sale cu modernitatea şi cu spatiul universal al umanitãţii.

CD Eminescu

Naşterea Domnului nost

Crăciunul e aproape...Zvon de colinde străbate uliţele satului...Grupuri de colindători intonează imnuri de mărire a Naşterii pruncului Isus în ieslea sufletelor noastre.
Tradiţionalul acestor cântece arhaice, izvorâte din curăţia sufletului plămădit din lutul gliei strămoşeşti nu trebuie lăsat să se stingă în vâltoarea clipelor prezentului , parcă prea grăbit în goana spre un alt fel de viitor.

De aceea, ideea proiectului demarat cu Muzeul Etnografic este lăudabilă, aducând lângă noi atmosfera satului tradiţional din vremea sărbătorilor de iarnă, plin de înfiorarea pregătirilor şi păstrarea autenticului .

Cele trei clase participante au vizitat secţiile muzeului , au urmărit modul de realizare a Stelei şi a măştilor , iar apoi au colindat , vestind tuturor apropierea Crăciunului.

Curând se va lăsa cortina timpului şi peste anul 2010. În urmă-ne , au rămas amintirile unor pagini din devenirea unor suflete de copil , şi zvonurile cântecelor intonate pe scena vieţii .

 

Vă doresc tuturor să primiţi în inimile voastre bucuria Naşterii Mântuitorului .

Să vă bucuraţi alături de cei pe care-i purtaţi în suflet şi în gând de mulţimea harurilor revărsate asupra omenirii în această noapte sfântă.

În pace şi iubire pământul se-împresoară
Şi slove iscusite din cer mereu coboară
Cu roi de fluturi albi, Crăciunul iar soseşte
Iar pruncul , cu speranţă, în iesle odihneşte.

Cu toţii-n astă seară vom intona colinde
Speranţa înnoirii în suflet se aprinde
Şi-ai cerurilor îngeri în preajma ieslei cântă
Tresalte-a noastre inimi de Naşterea cea sfântă.

Din nou pe podium

Sâmbătă, 18 decembrie , sala de sport a Gimnaziului Liviu Rebreanu a găzduit etapa municipală a Olimpiadei Naţionale a Sportului Şcolar, ramura fotbal pentru învăţământul primar .

La startul competiţiei s-au aliniat 7 formaţii , repartizate, în urma tragerii la sorţi , în 2 grupe. Grupa 1 a fost formată din Şcoala Gen. nr.7 , Gimn. Al.I Cuza  , Şcoala Gen.nr. 2 şi Gimnaziul Europa .

Grupa a 2-a a fost formată din Gimnaziul Liviu Rebreanu , Gimnaziul Serafim Duicu şi Gimnaziul Romulus Guga.

Prima partidă am câştigat-o cu 5-0 (3-0 ) , golurile fiind înscrise de Dragoş Conţiu (2) , Emil Coroş , Marcel Chiorean şi Raul Neag.

A doua confruntare, cu formaţia de la Serafim Duicu,  am câştigat-o cu 3-0 , prin golurile lui Dragoş (2) şi Emil (1) .

Câştigând grupa a doua, am intrat în semifinală, cu echipa clasată pe locul al doilea în prima grupă, şi anume cea a Gimnaziului Alexandru Ioan Cuza. Echipa noastră s-a impus cu 3-0 (1-0) , înscriind prin Dragoş de 2 ori, şi Emil 1 dată.

Intram astfel în finală , unde urma să întâlnim învingătoarea din cealaltă semifinală, cea dintre Şcoala 7 şi Gimn. Romulus Guga .( scor 6-0 ) .

Meciul , aprig disputat , s-a încheiat la egalitate, 2-2 , trecându-se la executarea loviturilor de departajare. Abia dupa a 8-a serie de lovituri, balanţa s-a înclinat în favoarea celor de la Generală 7.
Le promitem încă de acum, că , la etapa judeţeană , ne vom lua revanşa în plan sportiv.

Lotul echipei noastre a fost alcătuit din:
Alex Boroş, Mihai Fărcaş şi Andrei Pavel (portari )
Andrei Opincar , Marcel Chiorean , Sebastian Matei , Sebastian Ştefan , Bella Kerestes ( fundaşi )
Dragoş Conţiu , Boti Pall (mijlocaşi)
Emil Coroş , Raul Neag ,Bogdan Blaga, David Sava, Arnold Asztalos, Darius Pop (atacanţi )

(antrenor : profesor Codruţ Morariu )
Felicitări tuturor , şi mult succes la etapa judeţeană din luna februarie.

Imagine de la competiţia lunii octombrie

Sărbătoarea Crăciunului să vă aducă sănătate deplină , alături de împlinirea tuturor dorinţelor în plan sportiv , pentru anul ce bate la uşă.

Legenda neamului românesc

Odinioară,trăia pe aceste meleaguri o mamă, care avea mai multe fiice. Le pusese nume frumoase, după chipul naturii şi frumuseţilor ei, al pădurilor, munţilor şi apelor:

TRANSILVANIA, MOLDOVA, BUCOVINA, CRIŞANA, MUNTENIA, OLTENIA, DOBROGEA. Avea şi doi flăcăi pe cinste. Pe unul îl chema MARAMUREŞ,  şi pe celălalt BANAT.

Dar, iată că, la răstimpuri, se abătea pas străin prin aceste ţinuturi şi-i răpea câte o fiică. Mama se întrista nespus, după fiecare, deoarece ţinea la ele ca la trupul şi inima sa. Sângera şi se îndurera. Dar, de plâns nu a plâns niciodată şi nici nu s-a plecat. Era falnică precum un stejar sau ca Munţii Carpaţi ce-i străjuiau în preajmă, ori ca Dunărea ce o încingea ca o salbă. Avea strămoşi destoinici şi neînfricaţi, pe dacii nemuritori şi pe romanii cutezători. De aceea, nici ea nu se temea şi nu da înapoi. Lupta vitejeşte pentru a-şi regăsi fiicele şi a le readuce acasă, în sânul familiei: şi Transilvania cea măreaţă, şi Bucovina fagilor fremătători, şi Dobrogea cea aproape de mare,Oltenia cea şăgalnică ori Crişana cea mlădioasă. Se mângâia la gândul că avea alături  Moldova şi Muntenia, ori pe feciorii ei cei semeţi şi voinici.
Şi, uite aşa, luptând neobosit, a reuşit să-şi aducă din nou toate fiicele acasă, unindu-le în jurul ei ca un copac maiestuos, cu ramuri bogate. Şi, în clipa când le-a simţit pe toate lângă ea, a fost fericită şi a întinerit dintr-o dată. Pentru că, unirea îi dădea putere, iar setea de dreptate şi libertate a făcut-o nemuritoare.

Sub semnul lui Rebreanu

Maieru... Ce început de drum! Pe vremuri, oamenii treceau pe lângă Liviu Rebreanu şi-i dădeau bineţe. Îl priveau cu mirare, iar lui îi stătea pe limbă să-i oprească, să le spună că este tot el, cel de acum 30 de ani. Acelaşi, neschimbat! Cunoştea tot satul, doar satul l-a învăţat ce înseamnă cu adevărat fericirea.

Acasă! Aşa a botezat Rebreanu comuna bistriţeană Maieru, interiorul acestei arii ce poate fi numită generic "Cuibul visurilor". Odată ce i-ai urmat paşii, simţi porunca interioară de a zăbovi, de a rămâne, de a te aşeza la una dintre mesele lui de taină şi trudă nocturnă, ori în vreo bancă din şcoala care îşi poartă fala de a fi avut un asemenea premiant în dimineaţa vârstei.

Şcolarul şi-a desprins aici cele dintâi silabe. Apoi, a turnat mari coloane de susţinere pentru superbul templu al limbii române. Era plăpând la început, remarcau contemporanii săi, "precum firicelul de apă al Someşului la izvorul de sub Ineu". Dar, urmându-şi albia, a ajuns asemenea râului tumultuos. Dinspre amiaza incandescentă spre dimineaţa maiereană, Rebreanu le-a dăruit sătenilor - "un roman al nostru, un roman pentru NOI", spunea - o carte care, însă, se citeşte invers: Ion!

Nu e uşor să mergi pe urmele lui Rebreanu, gândindu-te că despre opera, viaţa şi personalitatea scriitorului s-au conceput nenumărate studii şi monografii. Nu e uşor să călătoreşti sute de kilometri până la Maieru doar pentru a respira aerul pământului pe care el l-a iubit cel mai mult pe lume - pentru că da, Maierul a fost locul pe care Rebreanu l-a venerat. La Târlişua, sub poalele Ţibleşului, acolo unde s-a născut, nu a petrecut decât doi ani şi jumătate.

În casa părinţilor, de la Prislop, şi-a găsit creaţia, dar nu fericirea absolută. Îi poartă pe deplin amintirea doar Maieru... Prin Muzeul Memorial din comună, prin bustul falnic din faţa clădirii, Rebreanu a rămas viu. Acum, el este cel care, zi de zi, le dă bineţe cetăţenilor.

Încă de la primele ore ale dimineţii pofteşte pe fiecare maierean să intre în "laboratorul" său de creaţie. Nu le zâmbeşte, fiindcă nu-i stă în fire, dar le repetă "povestea pământului", a iubirii şi a satului bistriţean. Ne invită şi pe noi!

Aşezată în coasta unei coline, la marginea dinspre Năsăud a Prislopului, casa în care au locuit părinţii scriitorului primeşte scurte vizite. Acum e pustiu. La intrare, pe placa de marmură, se poate citi: "În această casă, reclădită în anul 1957, prin munca locuitorilor din Prislop-Năsăud, a trăit în mijlocul eroilor săi din romanul «Ion» marele scriitor Liviu Rebreanu".

Bustul de bronz al scriitorului pironeşte cealaltă colină. Într-o cameră - ultima dintre cele trei - se află un interior modest, dar încărcat de spiritualitatea familiei Rebreanu. Aici, în căsuţa din pripas, se citeşte un text-cheie, care s-ar potrivi tuturor localităţilor pe care romancierul le-a cucerit. O frază pe sub arcada căreia, de aproape patru decenii, vizitatorii se opresc să privească: "De când romanul «Ion» a devenit prea cunoscut, satul Prislop a dobândit o faimă pe care n-a nădăjduit-o niciodată".


Nici amurgul, nici sfârşitul prea crud şi abrupt de la Valea Mare nu i-au putut smulge drumul drept către glorie. Înainte de a fi aparţinut Năsăudului, Ardealului, ţării întregi şi universalităţii literare, a fost al lor - întocmai ca Someşul, spun târlişuanii de sub Ţibleş, maierenii de sub Ineu şi prislopenii lui Ion. Acum, autorul "Răscoalei" aparţine fiecărui călător în parte. Cine ajunge la Rebreanu, pătrunde în viaţa lui şi în oaza de fericire a consacrării .

Gândirea pozitivă

Sunt recunoscator / recunoscatoare :
Mamei / tatălui care sforăie toată noaptea,
Pentru ca îi am alături de mine
....................................................................................................................
Fiicei mele adolescente care se
plange ca trebuie sa spele vasele,
Pentru ca inseamna ca este acasa si
nu pe strazi.
....................................................................................................................
Impozitelor pe care le platesc,
Pentru ca inseamna ca sunt angajat.
....................................................................................................................
Murdariei de curatat dupa o petrecere,
Pentru ca inseamna ca am fost
inconjurat de prieteni.
....................................................................................................................
Hainelor care sunt putin cam strimte,
Pentru ca inseamna ca am destul de
mincare.
....................................................................................................................
Umbrei mele care ma insoteste la munca,
Pentru ca inseamna ca sunt afara la
lumina soarelui.
....................................................................................................................
Podelei care trebuie stearsa si
ferestrelor care trebuiesc spalate,
Pentru ca inseamna ca am o locuinta.
....................................................................................................................
Tuturor nemultumirilor la adresa
guvernului pe care le aud,
Pentru ca inseamna ca avem
libertatea cuvintului.
....................................................................................................................
Locului de parcare pe care il gasesc
tocmai la capatul parcarii,
Pentru ca inseamna ca pot sa merg si
ca am fost binecuvantat cu un mijloc
de transport.
....................................................................................................................
Zgomotului pe care trebuie sa-l
suport de la vecini,
Pentru ca inseamna ca pot auzi.
....................................................................................................................
Gramezii de rufe de spalat si calcat,
Pentru ca inseamna ca am haine de
imbracat.
....................................................................................................................
Oboselii si durerilor musculare la
sfarsitul unei zile,
Pentru ca inseamna ca am fost
capabil sa muncesc din greu.
....................................................................................................................
Soneriei care ma trezeste in zorii
zilei,
Pentru ca inseamna ca sunt viu.
....................................................................................................................
SI , IN SFARSIT, ... pentru e-mail-uri,
Deoarece inseamna ca am prieteni
care se gandesc la mine.
....................................................................................................................
O zi frumoasă...şi incercati să
gândiţi pozitiv...doar avem atâtea
daruri... pe care nu trebuie să le uităm!

Colectarea selectivă

Pentru că toamna se numără bobocii, am aflat despre o iniţiativă de susţinere a colectării selective a deşeurilor , campanie despre care găsiţi mai multe detalii accesând linkul următor.

Imaginează-ţi câte lucruri reciclabile îţi trec prin mână în drum spre coşul de gunoi. Hai să conştientizăm că ţine de noi să colectăm selectiv şi să facem o diferenţă !

De ce colectare selectivă?

Pentru că absolut orice ambalaj curat este reciclabil.
Pentru că majoritatea gunoaielor noastre sunt reciclabile şi ar trebui salvate
Pentru că umplem gropile de gunoi cu poluanţi, în loc să reciclăm.

Un pas mic pentru om...un salt uriaş pentru natură.