Bugetul Scolii Gimnaziale Liviu Rebreanu Tg.Mures pe anul 2016

Buget local 2016 si buget venituri proprii 2016 ,afisat si la avizierul unitatii

Legături sufleteşti

Va invităm să dăm START împreună Campaniei NASTURILOR, şi în acest an! SA ÎI REACTIVĂM, pentru că ei nu au plecat nicăieri! Aşteptau doar o nouă MISIUNE emoticon wink Iar anul acesta misiunea lor e să ne amintească cât de important este să petrecem timp cu cei dragi, mai ales cu copiii! E esenţial pentru ei, ne-au spus-o la atâtea întâlniri...că aceasta e cea mai mare problemă a lor, aşa că noi, autorităţi, instituţii, societate civilă, ne-am gândit că e timpul să strigăm pentru ei: PETRECE TIMP CU COPILUL TĂU!

Laureat naţional

73 de tineri cu varste intre 7 si 18 ani au fost premiati astazi in cadrul Galei laureatilor concursului national de literatura si jurnalism sportiv „Un condei numit Fair-Play”, manifestare ajunsa la cea de-a XV-a editie organizata de Comitetul Olimpic si Sportiv Roman (COSR) prin Academia Olimpica Romana (AOR), in parteneriat cu Ministerul Educatiei si Cercetarii Stiintifice (MECS), sprijinita de Comitetul International Olimpic (CIO), prin programul Solidaritatea Olimpica.

Premiul 1 la sectiunea Poezie, categoria 7-10 ani

Alexandru Ioan , Şcoala Gimnazială Liviu Rebreanu Tg.Mures ( prof.Codruţ Gabriel Morariu )

Valuri

Mobilizat de-un suflet mare Muncesc serios şi cu răbdare Prin stropi: de apă, de sudoare, Voi înota uşor spre soare.

Ştiind că m-antrenez mereu Fac valuri doar prin timpul meu... Culoaru-i bun ,către trofeu, Voi înota spre curcubeu.

Când luna se scufundă-n mare Un ţărm de vis găsesc în zare E-un pisc olimpic. Oare-i greu? Voi înota spre visul meu.

Detalii suplimentare

Eminescu. Pur si Simplu

Trec epoci şi milenii , vor trece timpurile noastre de nelinişti , dispreţuire , cruzime şi nebunie . Puţinurile acestei lumi se vor schimba , însă cuvintele marelui scriitor vor rămîne veşnice . Va rămâne etern şi acel personaj prezentat de Eminescu , acea fiinţă solitară prin nemarginile sale de gândire – omul de geniu,motivul care a înfrumuseţat literatura romantică şi i-a dat adâncimi de vecie

Accesând legătura de mai jos, veţi descoperi conţinutul unui CD dedicat geniului poetului nepereche.
De ce Eminescu ? Producãtorii au conceput CD-ROM EMINESCU 2000, în asa fel încât sã asigure o perceptie corectã si complexã a diverselor ipostaze ale personalitãtii lui Mihai Eminescu, ultimul mare romantic si unul dintre primii scriitori moderni europeni. Structura proiectului, cuprinzãtoare in ceea ce priveste viata si opera eminescianã, se adreseazã, deopotrivã, specialistilor, precum si celor care, pânã în prezent, le-au cunoscut mai putin. Pentru cã Mihai Eminescu repezintã, în esentã, spiritualitatea româneascã.

Productia de fatã, prezentatã în capitole distincte, oferã publicului un poet de geniu mai aproape de noi prin poezie, prozã sau publicisticã, prin harta cãlãtoriilor si a vieţii sale. Selectii din opera antumã si postumã, fotografii, creatii muzicale si plastice sunt argumente pentru reconstituirea biografiei si impactului operei eminesciene. Un CD-ROM în care il veti descoperi pe Eminescu, rostit si interpretat, vãzut si imaginat în raporturile sale cu modernitatea şi cu spatiul universal al umanitãţii.

CD Eminescu

Pagini de istorie vie

Consiliul Județean Mureș și Primăria municipiului Tîrgu Mureș, alături de Instituția Prefectului-județul Mureș și Garnizoana Tîrgu Mureș vă invită vineri, 26 septembrie, de la ora 19, în Piața Victoriei din Tîrgu Mureș, pentru a trăi ISTORIA VIE.
Îi vom comemora împreună pe cei 11.000 de români, căzuți în bătălia de la Oarba de Mureș.
Veți vedea reconstituirea scenelor de război din 1944, asistați la un show aviatic și la o grandioasă retragere cu torțe, condusă de Regimentul 30 Gardă "Mihai Viteazul". Vedeți filmul istoric "Emisia continuă" și participați la un concert extraordinar de muzică istorică, susținut de Veta Biriș și Nicolae Furdui Iancu.

Un nou început

Întorcând filele calendarului, am  ajuns in luna septembrie. 

În fâlfâiri de păsări grăbite, pe aripi de frunze mirate,a venit toamna,anotimp al roadelor bogate, dar şi al speranţelor de împlinire, revărsate în ghiozdanele ,,ucenicilor cuvântului".

Si, o dată cu ea,  revenim în LOCUL in care se nasc speranţe şi vise, unde descoperim câte ştiam şi câte mai avem de descoperit -.

ŞCOALA, şcoala noastră, al cărei spirit este martor la bucurii şi  tristeţi , dar care întinereşte, în fiecare an, odată cu sosirea noastră!

        Purtând în suflete culorile verii, ne reîntâlnim pentru a începe un nou an şcolar. Gândurile noastre se îndreaptă spre toţi cei care, luni, 15 septembrie, ora 9, vor umple de viaţă curţile şcolii : cadre didactice, elevi şi părinţi.

   Sunt convins că sunetul clopoţelului pentru noul an scolar 2014-2015 va vesti un an cu succese şi rezultate foarte bune, pentru care ne vom bucura împreună la momentul bilanţului!

Cu cele mai bune gânduri şi speranţe în suflet şi în gând,vă doresc ,dragi copii şi părinţi , un an bun, cu sănătate şi împliniri nenumărate !

Un nume ce ne-a dat nume

Maieru... Ce început de drum! Pe vremuri, oamenii treceau pe lângă Liviu Rebreanu şi-i dădeau bineţe. Îl priveau cu mirare, iar lui îi stătea pe limbă să-i oprească, să le spună că este tot el, cel de acum 30 de ani. Acelaşi, neschimbat! Cunoştea tot satul, doar satul l-a învăţat ce înseamnă cu adevărat fericirea.

Acasă! Aşa a botezat Rebreanu comuna bistriţeană Maieru, interiorul acestei arii ce poate fi numită generic "Cuibul visurilor". Odată ce i-ai urmat paşii, simţi porunca interioară de a zăbovi, de a rămâne, de a te aşeza la una dintre mesele lui de taină şi trudă nocturnă, ori în vreo bancă din şcoala care îşi poartă fala de a fi avut un asemenea premiant în dimineaţa vârstei.

Şcolarul şi-a desprins aici cele dintâi silabe. Apoi, a turnat mari coloane de susţinere pentru superbul templu al limbii române. Era plăpând la început, remarcau contemporanii săi, "precum firicelul de apă al Someşului la izvorul de sub Ineu". Dar, urmându-şi albia, a ajuns asemenea râului tumultuos. Dinspre amiaza incandescentă spre dimineaţa maiereană, Rebreanu le-a dăruit sătenilor - "un roman al nostru, un roman pentru NOI", spunea - o carte care, însă, se citeşte invers: Ion!

Nu e uşor să mergi pe urmele lui Rebreanu, gândindu-te că despre opera, viaţa şi personalitatea scriitorului s-au conceput nenumărate studii şi monografii. Nu e uşor să călătoreşti sute de kilometri până la Maieru doar pentru a respira aerul pământului pe care el l-a iubit cel mai mult pe lume - pentru că da, Maierul a fost locul pe care Rebreanu l-a venerat. La Târlişua, sub poalele Ţibleşului, acolo unde s-a născut, nu a petrecut decât doi ani şi jumătate.

În casa părinţilor, de la Prislop, şi-a găsit creaţia, dar nu fericirea absolută. Îi poartă pe deplin amintirea doar Maieru... Prin Muzeul Memorial din comună, prin bustul falnic din faţa clădirii, Rebreanu a rămas viu. Acum, el este cel care, zi de zi, le dă bineţe cetăţenilor.

Încă de la primele ore ale dimineţii pofteşte pe fiecare maierean să intre în "laboratorul" său de creaţie. Nu le zâmbeşte, fiindcă nu-i stă în fire, dar le repetă "povestea pământului", a iubirii şi a satului bistriţean. Ne invită şi pe noi!

Aşezată în coasta unei coline, la marginea dinspre Năsăud a Prislopului, casa în care au locuit părinţii scriitorului primeşte scurte vizite. Acum e pustiu. La intrare, pe placa de marmură, se poate citi: "În această casă, reclădită în anul 1957, prin munca locuitorilor din Prislop-Năsăud, a trăit în mijlocul eroilor săi din romanul «Ion» marele scriitor Liviu Rebreanu".

Bustul de bronz al scriitorului pironeşte cealaltă colină. Într-o cameră - ultima dintre cele trei - se află un interior modest, dar încărcat de spiritualitatea familiei Rebreanu. Aici, în căsuţa din pripas, se citeşte un text-cheie, care s-ar potrivi tuturor localităţilor pe care romancierul le-a cucerit. O frază pe sub arcada căreia, de aproape patru decenii, vizitatorii se opresc să privească: "De când romanul «Ion» a devenit prea cunoscut, satul Prislop a dobândit o faimă pe care n-a nădăjduit-o niciodată".


Nici amurgul, nici sfârşitul prea crud şi abrupt de la Valea Mare nu i-au putut smulge drumul drept către glorie. Înainte de a fi aparţinut Năsăudului, Ardealului, ţării întregi şi universalităţii literare, a fost al lor - întocmai ca Someşul, spun târlişuanii de sub Ţibleş, maierenii de sub Ineu şi prislopenii lui Ion. Acum, autorul "Răscoalei" aparţine fiecărui călător în parte. Cine ajunge la Rebreanu, pătrunde în viaţa lui şi în oaza de fericire a consacrării .