Ora Pământului

In anul 2007, in Sydney, Australia, a inceput miscarea Earth Hour. In Romania, Ora Pamantului a inceput sa fie celebrata pentru prima data in 2009. De atunci, peste 2 milioane de romani participa la eveniment in fiecare an, in ultima sambata a lunii martie, cand oameni, companii si institutii sting luminile timp de o ora. In 2012, Ora Pamantului va avea loc sambata, pe 31 martie, la ora 20:30.

Sub semnul lui Eminescu

Trec epoci şi milenii , vor trece timpurile noastre de nelinişti , dispreţuire , cruzime şi nebunie . Puţinurile acestei lumi se vor schimba , însă cuvintele marelui scriitor vor rămîne veşnice . Va rămâne etern şi acel personaj prezentat de Eminescu , acea fiinţă solitară prin nemarginile sale de gândire – omul de geniu,motivul care a înfrumuseţat literatura romantică şi i-a dat adâncimi de vecie

Accesând legătura de mai jos, veţi descoperi conţinutul unui CD dedicat geniului poetului nepereche.
De ce Eminescu ? Producãtorii au conceput CD-ROM EMINESCU 2000, în asa fel încât sã asigure o perceptie corectã si complexã a diverselor ipostaze ale personalitãtii lui Mihai Eminescu, ultimul mare romantic si unul dintre primii scriitori moderni europeni. Structura proiectului, cuprinzãtoare in ceea ce priveste viata si opera eminescianã, se adreseazã, deopotrivã, specialistilor, precum si celor care, pânã în prezent, le-au cunoscut mai putin. Pentru cã Mihai Eminescu repezintã, în esentã, spiritualitatea româneascã.

Productia de fatã, prezentatã în capitole distincte, oferã publicului un poet de geniu mai aproape de noi prin poezie, prozã sau publicisticã, prin harta cãlãtoriilor si a vieţii sale. Selectii din opera antumã si postumã, fotografii, creatii muzicale si plastice sunt argumente pentru reconstituirea biografiei si impactului operei eminesciene. Un CD-ROM în care il veti descoperi pe Eminescu, rostit si interpretat, vãzut si imaginat în raporturile sale cu modernitatea şi cu spatiul universal al umanitãţii.

CD Eminescu

Crăciunul sfânt şi bun

Solemnitatea Naşterii lui Cristos , Dumnezeu - făcut om pentru mântuirrea noastră , ne dă ocazia să gustăm pacea divină.

În Pruncul din Betleem găsim pacea pe care o doreşte inima noastră , lumina de care are nevoie inima noastră, curajul pe care îl caută voinţa noastră .

În momentul în care îl primim pe Fiul lui Dumnezeu , toate aceste daruri se revarsă în viaţa noastră.

Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului să ne deschidă întreaga fiinţă spre Dumnezeu , lăsându-se călăuzită de Cel ce singur este lumina şi curajul nostru, pacea şi mântuirea noastră .

Să aveţi parte de un Sfânt Crăciun binecuvântat de Domnul, însoţiti de armonia colidelor îngereşti !


Colindele românilor nu-s simple cântece,ci mari ferestre prin care,ni se îngăduie,o dată-ntr-un an, să trecem ,prin curăţenia zăpezii, spre Raiul veşnic înflorit, şi să-L putem atinge cu privirea, măcar o clipă, pe Dumnezeu, spre a rpimi putere pentru încercările viitoare ale vieţii.

Colindele îi aduc pe oameni la starea sublimă a unei comuniuni desăvârşite cu măreţia supremă şi tămăduitoare a Naşterii Mântuitorului. Ele aduc, în fiecare casă , sunete vestitoare , şi-i dau, fiecăruia dintre cei colindaţi, putinţa de a se simţi ,în ceas de sărbătoare, mai aproape de Dumnezeu, aproape de ieslea sfântă.

Un motiv în plus, ca toate aceste colinde , alese cu migală, cu har, cu dăruire, să stea sub semnul divin . Rostite de glasuri cristlaine de copii , ele nu se cântă ci se oficiază, nu se rostesc ci se vestesc, adeverind vestea cea bună a Naşterii Domnului.

Privind ochii senini ai copiilor colindători, ferestre curate prin care putem privi mai de aproape Grădina Raiului, ne vom lăsa mângâiaţi de versurile lor, folosind prilejul de a călători, pe aripi de cântare îngerească, până în apropierea pruncului Isus.

În acest fel,sub semnul acestor minunate colinde româneşti, , o să ni se pară mai uşor drumul, încă neştiut,dar atât de anevoios până la mântuire,neuitând să îl primi pe Isus în vieţile noastre.

Noi şi lumea în care trăim

,,Suntem ceea ce facem în mod obişnuit"
(Aristotel)

Reuşim să facem binele în mod obişnuit, atunci când rezolvăm pozitiv ecuaţia celor 3 I :
*informare
*inspiraţie
*implicare

Altfel, am putea fi expuşi suferinţei. Aceasta apare frecvent atunci când trupul îmi este intr-un loc, dar gândurile îmi zboară aiurea.

Daţi importanţă timpului vostru !
Timpul este cel mai democratic element al acestei lumi . Toţi avem cîte 24 ore pe zi. Preţuiţi-l, daţi-i valoare, pentru că nu îl mai poţi întoarce.
Timpul merge mereu înainte,chiar dacă,uneori, nu suntem de acord. Nefiind de acord, nu faci altceva decât să îţi provoci suferinţă.

A te preocupa doar de propria persoană, adept al verbului A AVEA , te înstrăinează de comunitate, ducându-te spre EGOISM.

În schimb, preocupat de interesele comunitătţii, îmbrăţişând acţiunile lui A FI aici,prezent, şi dăruind din timpul tău altora, te îndreaptă spre IUBIRE. Ce altceva este iubirea decât o poartă deschisă spre exterior...

Mintea trebuie să fie aici, în realitate,în prezent !

Odată ce ai făcut o alegere,acceptă consecinţele acesteia. Nu poţi acuza pe nimeni pentru răspunsurile primite la faptele tale,alegerea ţi-a aparţinut în totalitate. Poţi alege BINELE sau răul, conştient fiind că orice ACŢIUNE aduce cu sine o Reacţiune.
Când mai mulţi îţi spun că nu e bine ce faci, ar fi bine să realizezi schimbări. Schimbările mici, dar dese, te vor apropia de BINELE dorit.

Nu uita:
*când dai într-un animal, acesta reacţionează să se apere,să te muşte
*cand dai într-un om obişnuit, ar putea să reacţioneze ca un animal
*când dai într-un om inteligent, loviturile asupra lui îl fac să îşi continue drumul, el cunoscându-şi deja CALEA

Ieri a fost ieri. Azi ai o nouă şansă.
Nu mai suferi, tu decizi când să primeşti IERTAREA.Sau să o oferi. Iubirea generează iertare...Iertând , iubeşti mai mult . Iubind, ierţi mai mult.

Răspunsul la faptele tale vine ca ecoul.
Dacă tu spui mediului ,,Eşti urât ", ecoul răspunde: ,,Eşti urât ! "
Dacă tu spui mediului ,,Eşti minunat ", răspunsul primit va fi ,, Eşti minunat ! "

Programul zilei de 1 Decembrie

Primăria a pregătit steguleţe, insigne, fulare tricolore, ceai pentru cei care vor participa la concertul festiv

Ziua Naţională a României se anunţă a fi una foarte frumoasă anul acesta, Primăria Tîrgu-Mureş anunţând un spectacol festiv de excepţie. Patriotismul local ne face să credem că spectacolul de la Tîrgu-Mureş va avea o distribuţie mai valoroasă decât spectacolul de la Alba Iulia. În plus, Primăria a pregătit steguleţe, insigne, fulare tricolore, ceai pentru cei care vor participa la concertul festiv. Aşadar sunteţi aşteptaţi atât la manifestările de la ora 11:00 cât şi la spectacolul de la ora 18:00.
Ora 11.00 – Piaţa Victoriei, Monumentul Latinităţii
- Marşul de întâmpinare
- Intonarea Imnului Naţional al României
- Semnificaţiile Zilei de 1 Decembrie
- Scurte alocuţiuni
- Depunere de coroane şi jerbe de flori
- Defilarea efectivelor Sistemului Naţional de Apărare
Ora 12.30 - Palatul Culturii, Sala mică - Decernarea de către prefectul, Marius Paşcan, a DIPLOMEI DE EXCELENŢĂ şi a FIBULEI DE LA SUSENI.
Ora 18:00 Concert festiv
- Nicolae Furdui Iancu - acompaniat de Grupul instrumental folcloric "Crai Nou" dn Alba Iulia,
- Ansamblurile Societatii Culturale Miorita,
- Dumitru Farcas,
- Ioan Bocsa, - Spectacolul ,,Inimi de români" - Ovidiu Olari, Veronica Macarie Moldovan, Diana Carlig, Grupul al ansamblului "Icoane", Sergiu Cipariu, Ionut Fulea, acompaniati de orchestra dirijata de Ovidiu Bartes.
- Foc de artificii
- Aurel Tămaş

Sub semnul lui Rebreanu

Maieru... Ce început de drum! Pe vremuri, oamenii treceau pe lângă Liviu Rebreanu şi-i dădeau bineţe. Îl priveau cu mirare, iar lui îi stătea pe limbă să-i oprească, să le spună că este tot el, cel de acum 30 de ani. Acelaşi, neschimbat! Cunoştea tot satul, doar satul l-a învăţat ce înseamnă cu adevărat fericirea.

Acasă! Aşa a botezat Rebreanu comuna bistriţeană Maieru, interiorul acestei arii ce poate fi numită generic "Cuibul visurilor". Odată ce i-ai urmat paşii, simţi porunca interioară de a zăbovi, de a rămâne, de a te aşeza la una dintre mesele lui de taină şi trudă nocturnă, ori în vreo bancă din şcoala care îşi poartă fala de a fi avut un asemenea premiant în dimineaţa vârstei.

Şcolarul şi-a desprins aici cele dintâi silabe. Apoi, a turnat mari coloane de susţinere pentru superbul templu al limbii române. Era plăpând la început, remarcau contemporanii săi, "precum firicelul de apă al Someşului la izvorul de sub Ineu". Dar, urmându-şi albia, a ajuns asemenea râului tumultuos. Dinspre amiaza incandescentă spre dimineaţa maiereană, Rebreanu le-a dăruit sătenilor - "un roman al nostru, un roman pentru NOI", spunea - o carte care, însă, se citeşte invers: Ion!

Nu e uşor să mergi pe urmele lui Rebreanu, gândindu-te că despre opera, viaţa şi personalitatea scriitorului s-au conceput nenumărate studii şi monografii. Nu e uşor să călătoreşti sute de kilometri până la Maieru doar pentru a respira aerul pământului pe care el l-a iubit cel mai mult pe lume - pentru că da, Maierul a fost locul pe care Rebreanu l-a venerat. La Târlişua, sub poalele Ţibleşului, acolo unde s-a născut, nu a petrecut decât doi ani şi jumătate.

În casa părinţilor, de la Prislop, şi-a găsit creaţia, dar nu fericirea absolută. Îi poartă pe deplin amintirea doar Maieru... Prin Muzeul Memorial din comună, prin bustul falnic din faţa clădirii, Rebreanu a rămas viu. Acum, el este cel care, zi de zi, le dă bineţe cetăţenilor.

Încă de la primele ore ale dimineţii pofteşte pe fiecare maierean să intre în "laboratorul" său de creaţie. Nu le zâmbeşte, fiindcă nu-i stă în fire, dar le repetă "povestea pământului", a iubirii şi a satului bistriţean. Ne invită şi pe noi!

Aşezată în coasta unei coline, la marginea dinspre Năsăud a Prislopului, casa în care au locuit părinţii scriitorului primeşte scurte vizite. Acum e pustiu. La intrare, pe placa de marmură, se poate citi: "În această casă, reclădită în anul 1957, prin munca locuitorilor din Prislop-Năsăud, a trăit în mijlocul eroilor săi din romanul «Ion» marele scriitor Liviu Rebreanu".

Bustul de bronz al scriitorului pironeşte cealaltă colină. Într-o cameră - ultima dintre cele trei - se află un interior modest, dar încărcat de spiritualitatea familiei Rebreanu. Aici, în căsuţa din pripas, se citeşte un text-cheie, care s-ar potrivi tuturor localităţilor pe care romancierul le-a cucerit. O frază pe sub arcada căreia, de aproape patru decenii, vizitatorii se opresc să privească: "De când romanul «Ion» a devenit prea cunoscut, satul Prislop a dobândit o faimă pe care n-a nădăjduit-o niciodată".


Nici amurgul, nici sfârşitul prea crud şi abrupt de la Valea Mare nu i-au putut smulge drumul drept către glorie. Înainte de a fi aparţinut Năsăudului, Ardealului, ţării întregi şi universalităţii literare, a fost al lor - întocmai ca Someşul, spun târlişuanii de sub Ţibleş, maierenii de sub Ineu şi prislopenii lui Ion. Acum, autorul "Răscoalei" aparţine fiecărui călător în parte. Cine ajunge la Rebreanu, pătrunde în viaţa lui şi în oaza de fericire a consacrării .

Liviu Rebreanu

Punct de reper in proza romaneasca interbelica , Liviu Rebreanu , scriitor nascut intr-o lume robusta de tarani ardeleni , inseamna deopotriva continuitate si ruptura , traditie si inovatie .Inciuda aparentei de spirit greoi , masiv , creatia sa , extrem de variata sub raport tematic si artistic , ramane momentul de referinta , punctul de plecare in orice analiza a prozei romanesti din primele decenii ale secolului XX .
Nascut la 27 noiembrie 1885 la Tarlisaua , in tinutul Nasaudului , Liviu este cel dintai venit pe lume intr-o familie numeroasa ( 14 copii ) , a unui invatator , Vasile Rebreanu , fost coleg de scoala si prieten cu George Cosbuc . Cei dintai ani ai existentei sale se desfasoara in Nasaud , iar scoala primara o face cu tatal sau , la Moieru .
Urmeaza 2 clase la gimnaziu graniceresc din Nasaud , trei clase la liceul german din Bistrita si inca trei la scoala de Honvezi din Sopron ( Ungaria ) , unde isi ia bacalaureatul . In toamna anului 1903 pleaca la Budapesta cu intentia de a studia medicina , dar starea materiala a familiei lui il determina sa intre ca bursier la Academia Militara “Ludoviceum” din Budapesta pana in 1906 , cand iese sublocotenent in armata austro-ungara . Cariera militara a scriitorului se incheie in 1908 , in urma unui conflict cu autoritatile , dupa ce fusese repartizat la garnizoana honvezilor regali din Gyula . Participand la serbarile “Astrei” , cunoaste scriitori din tara si e decis sa treaca muntii , episod care se va petrece in 1909 . La scurt timp , in 1910 , e arestat la cerera guvernului austro-ungar si dupa o perioada dedetentie la Vavaresti , e extradat si intemnitat la Gyula . In inchisoare , traduce din M Gorlei . Prima parte a activitatii lui ca scriitor se desfasoara in spatiul jurnalisticii , apoi va colabora la “Lumina” , “Flacara” , “Revista idealista” , “Viata romaneasca” .
Impreuna cu M. Sorbul scoate intre anii 1910-1911 revista “Scena” , iar in 1911 este numit de catre Emil Garleanu secretar literar al Teatrului din Craiova . In 1912 se casatoreste cu Fanny I. Radulescu si in acelasi an ii apare la Orastie cel dintai volum “Framantari” , care va fi urmat in 1919 de “Golanii” si “Marturisire” .
In timpul razboiului termina prima versiune a romanului “Ion” , iar dupa incheierea conflagratiei primeste directia colectiei “Scriitori celebri” , traducand numeroase lucrari .
In 1919 va incepe colaborarea cu “Sburatorul” , cu cronici teatrale si nuvele si-n acelasi an are loc premierea piesei “Cadrilul” . In 1920 apare romanul care il va impune ca cel mai mare prozator de pana atunci , “Ion” .Rebreanu face parte dintre membrii statornici ai cenaclului “Sburatorul” , colaborand la periodicele inspirate din acest cenaclu si fiind chiar director al unor publicatii ce ilustreaza ideologia lovinesciana : “Romania Literara” ( 1932 – 1934 ) , “Viata” ( 1940 – 1944 ) .
Romanul aparut in 1920 este considerat de Lovinescu “cea mai mare creatie romaneasca” si el ii va aduce scriitorului consacrarea academica . Academia ii acorda premiul Nasturel , iar , 2 ani mai tarziu , dupa aparitia romanului “Padurea Spanzuratilor” primeste marele premiu al romanului .
Ultimele 2 decenii ale existenti sale marcheaza recunoasterea ca personalitate de prima marime , e ales presedinte al Societatii Sciitorilor Romani si delegat la Congresul International al sciitorilor de la Berlin .Va participa si la congresul autorilor dramatici ( Madrid ) si la centenarul Ibsen ( Oslo ) . Estedirector al teatrului national de la Bucuresti . In 1939 devine membru al Academiei Romane , tinand un memorabil discurs de receptie : “Lauda taranului roman” . Urmeaza o ferventa activitate de creatie publicistica in mai toate revistele timpului , traduce , scrie teatru . Ultimii ani ai existentei sale sunt marcati de retragerea din viata publicistica , moartea sciitorului survenind la 1 septembrie 1944 .
Proza lui Rebreanu se contureaza in jurul a 3 teme majore , insa , fara indoiala Rebreanu ramane inainte de orice , analistul lumii rurale a carei mentalitate o cunoaste si o exprima cu precizie , demonstrandu-i mecanismul intim .