Punct de reper in proza romaneasca interbelica , Liviu Rebreanu , scriitor nascut intr-o lume robusta de tarani ardeleni , inseamna deopotriva continuitate si ruptura , traditie si inovatie .Inciuda aparentei de spirit greoi , masiv , creatia sa , extrem de variata sub raport tematic si artistic , ramane momentul de referinta , punctul de plecare in orice analiza a prozei romanesti din primele decenii ale secolului XX .
Nascut la 27 noiembrie 1885 la Tarlisaua , in tinutul Nasaudului , Liviu este cel dintai venit pe lume intr-o familie numeroasa ( 14 copii ) , a unui invatator , Vasile Rebreanu , fost coleg de scoala si prieten cu George Cosbuc . Cei dintai ani ai existentei sale se desfasoara in Nasaud , iar scoala primara o face cu tatal sau , la Moieru .
Urmeaza 2 clase la gimnaziu graniceresc din Nasaud , trei clase la liceul german din Bistrita si inca trei la scoala de Honvezi din Sopron ( Ungaria ) , unde isi ia bacalaureatul . In toamna anului 1903 pleaca la Budapesta cu intentia de a studia medicina , dar starea materiala a familiei lui il determina sa intre ca bursier la Academia Militara “Ludoviceum” din Budapesta pana in 1906 , cand iese sublocotenent in armata austro-ungara . Cariera militara a scriitorului se incheie in 1908 , in urma unui conflict cu autoritatile , dupa ce fusese repartizat la garnizoana honvezilor regali din Gyula . Participand la serbarile “Astrei” , cunoaste scriitori din tara si e decis sa treaca muntii , episod care se va petrece in 1909 . La scurt timp , in 1910 , e arestat la cerera guvernului austro-ungar si dupa o perioada dedetentie la Vavaresti , e extradat si intemnitat la Gyula . In inchisoare , traduce din M Gorlei . Prima parte a activitatii lui ca scriitor se desfasoara in spatiul jurnalisticii , apoi va colabora la “Lumina” , “Flacara” , “Revista idealista” , “Viata romaneasca” .
Impreuna cu M. Sorbul scoate intre anii 1910-1911 revista “Scena” , iar in 1911 este numit de catre Emil Garleanu secretar literar al Teatrului din Craiova . In 1912 se casatoreste cu Fanny I. Radulescu si in acelasi an ii apare la Orastie cel dintai volum “Framantari” , care va fi urmat in 1919 de “Golanii” si “Marturisire” .
In timpul razboiului termina prima versiune a romanului “Ion” , iar dupa incheierea conflagratiei primeste directia colectiei “Scriitori celebri” , traducand numeroase lucrari .
In 1919 va incepe colaborarea cu “Sburatorul” , cu cronici teatrale si nuvele si-n acelasi an are loc premierea piesei “Cadrilul” . In 1920 apare romanul care il va impune ca cel mai mare prozator de pana atunci , “Ion” .Rebreanu face parte dintre membrii statornici ai cenaclului “Sburatorul” , colaborand la periodicele inspirate din acest cenaclu si fiind chiar director al unor publicatii ce ilustreaza ideologia lovinesciana : “Romania Literara” ( 1932 – 1934 ) , “Viata” ( 1940 – 1944 ) .
Romanul aparut in 1920 este considerat de Lovinescu “cea mai mare creatie romaneasca” si el ii va aduce scriitorului consacrarea academica . Academia ii acorda premiul Nasturel , iar , 2 ani mai tarziu , dupa aparitia romanului “Padurea Spanzuratilor” primeste marele premiu al romanului .
Ultimele 2 decenii ale existenti sale marcheaza recunoasterea ca personalitate de prima marime , e ales presedinte al Societatii Sciitorilor Romani si delegat la Congresul International al sciitorilor de la Berlin .Va participa si la congresul autorilor dramatici ( Madrid ) si la centenarul Ibsen ( Oslo ) . Estedirector al teatrului national de la Bucuresti . In 1939 devine membru al Academiei Romane , tinand un memorabil discurs de receptie : “Lauda taranului roman” . Urmeaza o ferventa activitate de creatie publicistica in mai toate revistele timpului , traduce , scrie teatru . Ultimii ani ai existentei sale sunt marcati de retragerea din viata publicistica , moartea sciitorului survenind la 1 septembrie 1944 .
Proza lui Rebreanu se contureaza in jurul a 3 teme majore , insa , fara indoiala Rebreanu ramane inainte de orice , analistul lumii rurale a carei mentalitate o cunoaste si o exprima cu precizie , demonstrandu-i mecanismul intim .
