În Pruncul din Betleem găsim pacea pe care o doreşte inima noastră , lumina de care are nevoie inima noastră, curajul pe care îl caută voinţa noastră .
În momentul în care îl primim pe Fiul lui Dumnezeu , toate aceste daruri se revarsă în viaţa noastră.
Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului să ne deschidă întreaga fiinţă spre Dumnezeu , lăsându-se călăuzită de Cel ce singur este lumina şi curajul nostru, pacea şi mântuirea noastră .
Să aveţi parte de un Sfânt Crăciun binecuvântat de Domnul, însoţiti de armonia colidelor îngereşti !
Colindele românilor nu-s simple cântece,ci mari ferestre prin care,ni se îngăduie,o dată-ntr-un an, să trecem ,prin curăţenia zăpezii, spre Raiul veşnic înflorit, şi să-L putem atinge cu privirea, măcar o clipă, pe Dumnezeu, spre a rpimi putere pentru încercările viitoare ale vieţii.
Colindele îi aduc pe oameni la starea sublimă a unei comuniuni desăvârşite cu măreţia supremă şi tămăduitoare a Naşterii Mântuitorului. Ele aduc, în fiecare casă , sunete vestitoare , şi-i dau, fiecăruia dintre cei colindaţi, putinţa de a se simţi ,în ceas de sărbătoare, mai aproape de Dumnezeu, aproape de ieslea sfântă.
Un motiv în plus, ca toate aceste colinde , alese cu migală, cu har, cu dăruire, să stea sub semnul divin . Rostite de glasuri cristlaine de copii , ele nu se cântă ci se oficiază, nu se rostesc ci se vestesc, adeverind vestea cea bună a Naşterii Domnului.
Privind ochii senini ai copiilor colindători, ferestre curate prin care putem privi mai de aproape Grădina Raiului, ne vom lăsa mângâiaţi de versurile lor, folosind prilejul de a călători, pe aripi de cântare îngerească, până în apropierea pruncului Isus.
În acest fel,sub semnul acestor minunate colinde româneşti, , o să ni se pară mai uşor drumul, încă neştiut,dar atât de anevoios până la mântuire,neuitând să îl primi pe Isus în vieţile noastre.
